După revoluţie Spania a devenit un DORADO al românilor. Odată cu   aderarea României la UE, mulţi îşi închipuie că graniţele se vor topi şi vor răsări  bani prin toate coclaurile. Ajunşi în Vest, constată fiecare pe pielea lui că, pe     lângă greutaţile găsirii unui loc de muncă sigur şi plătit cât de cât – experienţa    trăită şi acasă –, mai au de înfruntat zeci de alte probleme care în ţara lor nu      există: bariera     lingvistică,   atitudinea ostilă a celor deja aici…, cu alte cuvinte tot   ceea ce inseamnă condiţia de imigrant. Oricât de în UE am fi, vor muri înca   mulţi prin şanţuri de foame, epuizare sau ucişi de bandele mafiote, din                întamplare  sau nu…                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            

Românul, Spania şi ecuadorienii

V. a plecat în Spania cu gând de muncă “pe bani”. Că în ţară, cu firma lui n-a facut nici doi lei să aibă ce aduna seara langă un ceai de tei. A purces la drum cu 250 euro în buzunar – şi aştia împrumutaţi! –, a luat microbuzul unei firme pirat de transport internaţional şi după trei zile şi două nopţi a ajuns în Madrid. Acolo lume de tot felul. Şi românii ca mărarul, peste tot. Nu i-a fost greu să dea peste un patron român cu firmă de construcţii ( sic!). A lucrat şase zile, a înteles că plata se face după ce plăteşte locuinţa şi garanţii peste garanţii, a înteles că nu poate trimite curând bani la familie şi a plecat lasând munca lui de o săptămână în voia sorţii. Ajunge la sora lui, în sudul Spaniei. Acolo dă o probă de lucru pentru firma de construcţii a unui ecuadorian. Este luat ca “oficial de primera”, adică meseriaş calificat. I se promite un salariu de 65 euro pe zi. Grozav pentru sudul Spaniei! I se promite contract dupa aderare, promisiuni de ajutor substanţial pentru bietul om şi familia lui ramasă acasă.