User Rating: 0 / 5

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 
Cei 40.000 de romani care traiesc aici au magazinele lor, limba lor (românola) si propria lor muzica. ©Articol din cotidianul spaniol "El Mundo" scris de Alexandru Petrescu. - tradus si adaptat de de "Spania Romaneasca".
Familia Branzan
Munca grea. Familia Branzan se lupta sa prospere in Castellon.
In interiorul unui locutorio* cu numele de Realitatea, cativa barbati marocani si 4 subsahariane imbracate specific, ocupa 6 cabine telefonice. La celalalt capat, proprietara, o femeie cam de 40 de ani bine imbracata si cu trasaturile specifice, care nu mai lasa loc de indoiala ca este romanca, asteapta sa vina seara. Pentru ca incepand de la ora 18 incep sa apara muncitorii din santiere sau de pe la fabiricile de faianta, care incep sa sune in tara, sa trimita bani sau sa isi cumpere pachete de tigari Carpati (tigarile fara filtru cele mai ieftine din Romania ). Peretii si usa sunt pline de anunturi cu oferte de munca si camere pentru inchiriere, toate scrise in romana. Acelasi lucru il intalnesti si in celelalte trei locutorio din apropierea pietei "la Farola" , in Castellon de la Plana. Foarte aproape se afla si cofetaria Transilvania. Intr-un final ma decid pe unul din cele o suta si ceva de anunturi. Un dormitor mic in apropiere si posibilitatea de a munci in constructie."Intrebati de Ion. 629..." Formez numarul de telefon si incepe calatoria mea prin "mica Românie" asa cum o numesc compatriotii mei. Mica Romanie din Castellon.

Totul a inceput acum zece ani,cand industria grea din Romania s-a prabusit.In judetul Dambovita, la 70 km de Bucuresti,10000 de muncitori au intrat in somaj. Aproximativ 100 dintre ei,cei mai curajosi, au plecat in strainatate,o parte dintre ei au ajuns sa munceasca in santierele din Castellon. S-a dus vorba prin tara si romanii au inceput sa emigreze in masa,in timp ce functionarii din ambasada erau mituiti cu sume intre 1200-1500 de dolari pentru o viza. Iar astazi autoritatile din Romania apreciaza ca in provincie se afla circa 60.000 de romani cu acte in regula. Au deschis afacerile lor, danseaza muzica lor (manele) si se roaga in propriile lor biserici. "Ne-am intors la origine", spune Daniel Comanita,care are doctoratul in Relatii Internationale si este presedintele Comunitatii de Romani din Spania. "Parintele spiritual al poporului nostru este Traian, care a alipit Dacia imperiului Roman. Traian s-a nascut in Italica, foarte aproape de Sevilla. Avem acelasi caracter asemanator si 1000 de cuvinte identice. Ca legatura nu este putin, nu-i asa?"

Camera care mi-o da Ion, la etajul de sus din casa in care traieste familia sa, este departe de a fi o mansarda. Imi cere 200 de euro pe luna. In afara de pat, abia ramane 40 de centimetri patrati, spatiu pentru a ma misca; miroase a un amestec de umezeala si inghesuiala de oameni, si dupa ce ma instalez pot sa vad sub patul din camera un soricel care cu siguranta nu se numeste Perez.

Totusi, nu ma pot plange. La urma urmei, patul meu este dublu. La parter, noul dormitor care pana nu demult fusese un bar, este locul unde traieste familia Branzan, familia lui Ion. Degetele nu imi ajung pentru ai numara: parintii lui, cei 10 frati ai lui (trei barbati si 7 femei), cei 4 cumnati si cei 4 nepoti. Douazeci si cinci, in total, care trebuie sa se imparta pe cei 90 de metri patrati ai incaperii. In timpul zilei se pot vedea, adunate, in picioare, sprijinte de perete, saltelele care noaptea ocupa aproape toata suprafata podelei. Au doar 6 luni in Spania si niciunul nu vorbeste spaniola; doar copiii bolborosesc ceva din ce au invatat pe strada.



Femeia "cap de familie"

Pentru ziua urmatoare, Ion mi-a gasit un loc de munca, pe un santier din Tarragona ca ajutor. Ma platesc 3,5 euro pe ora, dar trebuie sa ii dau jumatate de euro pe ora de munca lui Ion pentru ca mi-a facut rost de slujba. In santier le intalnesc pe Gina si Carmen.

Desi bratarile de aur si inelele lor stralucesc nici nu iti vine in minte, ca Gina si Carmen de 37 si respectiv 27 de ani, au rei ani de cand isi castiga viata ca zidare. Amandoua se ofera ca echipa si doar foarte rar angajeaza pe altcineva. Amandoua au categoria de muncitori oficiali si in lunile cu multa munca ajung sa castige cate 3000 de euro fiecare.

Abandonate de sotii lor la putin timp dupa ce au ajuns in Spania, s-au vazut ruinate cu una si doi copii. Carmen inca isi mai aduce aminte ziuain care acum trei ani plangea neconsolata pe plaja Grau din Castellon pentru ca sotul ei plecase. In Romania niciodata nu muncise.

In acea dupa-amiaza de iarna, intre lacrimi, a cunoscut-o pe Gina, care atunci deja stia sa mânuiasca canciocul si mistria. I-a spus doua cuvinte de consolare, i-a oferit un post de munca in zidarie ca ajutoare si a luat-o sa bea un gat de tzuica, bautura tare tipic romaneasca, in casa prietenei sale Nelly.

Nelly Bratu. Pentru multe din femeile romance din Castellon, este modelul care trebuie urmat. Divortata in Romania, a ajuns acum 12 ani fara sa stie un cuvant in spaniola cu cei 2 copii ai sai. Dupa multe peripetii, incepand de jos , spaland podelelle in birouri in care trebuia sa faca curat, azi se plimba prin zona cu volskwagen negru si are relatii cu oamenii de afaceri din provincie, mai mereu spanioli. Ea insusi va obtine nationalitatea spaniola inainte de sfarsitul anului.

A economisit mai mult de 1 milion de pesetas ( 6.000€ ) pentru a face un curs de agent inmobiliar si acum este proprietara unei agenii inmobiliare "Cosmos" care se dedica vanzarii si cumpararii de apartamente, una in municipiu si alta in Oropesa del Mar, langa Marina D'or. "Multe persoane din Castellon isi vand casele din municipiu pentru a se muta la mare, si acestea sunt locuintele ocupte de romani" explica ea. Cei care prospera, lui Carmen sau lui Gina, spre exemplu , ii sfatuieste sa cumpere o vila pentru a o inchiria si asa sa isi plateasca ratele.

Invidiata de barbati, Nelly si-a crescut singura cei doi copii, de 27 si 25 de ani, acum si ei instalati comod.

Dar Carmen, Gina si Nelly nu sunt singurle care si-au ridicat familia in "Mica Românie" (Castellon). Toate femeile din familia Branzan, vecinii mei, muncesc ca femei de serviciu spaland scari, avand grija de copii si de bolnavi. De multe ori, munca acestor femei este mai importanta decat cea a barbatilor. Ei, majoritatea angajati pe santiere, pot sta saptamani intregi fara munca. In asa fel incat ele au inceput sa aiba rolul principal in familie si in societate.

Spre deosebire de altii, romanii din Castellon s-au organizat foarte bine. Si pe o suprafata de 2 kilometrii patrati, ca un fel de centre in piata Farola (Piata Independentei in adevaratul ei nume) sau cea a Mariei Agustina , care a fost rebotezata Maria Agustinova. De la restaurantul cu mancare romaneasca Bucarest si pana la cofetaria Transilvania si Betty, unde romanii si din ce in ce mai mult spaniolii, cumpara painea specifica romaneasca facuta cu lapte de capra sau de vaca.

Por lo demás, los rumanos de Castellón se han organizado muy bien. Y en una área de unos dos kilómetros cuadrados que tiene como centros neurálgicos plazas como la de la Farola -plaza de la Independencia es su verdadero nombre- o la de María Agustina -rebautizada por los lugareños entre la sorna y el cabreo como plaza de María Agustinova-, han creado un gueto que abastece todas sus necesidades. Desde el restaurante de comida rumana Bucarest hasta las pastelerías Transilvania y Betty, donde rumanos, y cada vez más españoles, compran el típico pan del país hecho con suero de leche de cabra o de vaca.

Manelele

"Avem patru discoteci, cinci restaurante, o piterie, un program de radio, 3 biserici, o revista, trei asociatii, o scoala in limba romana, mai mult de 30 de firm de constructie" explica Dan Ionita, proprietarul unei firme de constructie cu mai mult de 100 de angajati si presedintele clubului de fotbal independent, care joaca in liga regionala. "Ne lipsesc niste consilieri, dar la urmatoarele alegeri alegeri municipale, daca Romania intra in UE (aderarea este prevazuta pentru 1 ianuarie 2007, cu singuranta ii vom avea. De sarbatori, primarul deja ne saluta in românã".

Alina Paun este responsabila de editarea revistei despre care vorbeste Ionita. Tatal sau a ajuns din Târgoviste in Castellon pentru a munci pe post de cameraman acum cinci ani si, fascinata de povestile despre plajele, si luxul , ofertele de munca despre care i se vorbea la telefon in fiecare weekend, Alina nu a intarziat sa vina. Nu era plaja din Miami pe care o descrisese tatal sau dar nic nu era foarte rau.

Nu i-a luat mult timp pentru o idee ca cea de Mediator, o revista in care toate articolele se publica in romana si spaniola si care are un tiraj de 8.000 de exemplare. "Cateodata ma gandesc ca spaniolii sunt imigranti in acest oras" se gandeste. "Ma duc prin centru si ma intalnesc cu lume pe care o cunosteam din Targoviste. Am impresia ca sunt acasa dar cu palmieri, cu alt decor".

Este sâmbata noaptea si Neptun-ul este plin. Pe putin 400 de persoane. La mese mult spritz - un amestec de vin cu apa minerala-. Fetele joaca biliard in timp ce baietii le urmaresc si pariaza. In boxe se aud melodii a lui Florin Salam si Adrian, copilul minune, doua vedete ale genului rap-manele care este un amestec intre hip-hop si folclorul romanesc.

Neptun-ul este una dintre putinele discoteci in care se poate asculta manele. Amenajat ca pana si romanii cei mai fandositi care au alte locale, cum este Cristal.

"Am deschis cand Dj Sito a lansat melodia (Me cago en esos putos rumanos)", explica Mihail, propritarul. "Sute de tineri nu aveau unde sa mearga. In unele discoteci li se cerea rezidenta". Astazi este unul ditre punctele de intalnire cele mai fierbinti si unele din afacerile cele mai prospere din comunitatea romaneasca.

Cui nu ii lipseste credinciosi, in cazul sau, in sensul literal al cuvantului, este preotul Arsenie, care a ajuns in Castellon chemat de un grup de crestini ortodocsi. Au facut o biserica intr-un magazin . In interior au fost asezate scaunele si icoanele. Abia se duc 400 de persoane la slujba, dar in zilele de sarbatoare cum e Craciunul sau Pastele pana la 10.000 de romani participa la slujba.

Xenofobie

Spunea tarul Petru cel Mare ca "a fi roman no este o virtute ci o profesie". In timpul calatoriei mele prin Romania Intensa din Castellon am cunoscut lume extrem de muncitoar.DAr si i-am vazut relaxandu-se. In afara orasului, in apropierea plajei Grau, intr-o padurice unde acum 10 ani erau spaniolii cei care se reuneau sa faca paellas(mancare specifica spaniola), un numeros grup de compatrioti prepara la foc, costite,mici ,carnati. In final, tot ce este necesar pentru un bun "gratar" - barbacoa romaneasca.

Diana este si ea printre ei. Are 23 de ani si deja a jucat in selectionata nationala de handbal. A venit aici pentru ca avea impresia ca putea sa castige mai mult ca o sportiva profesionista decat echivalentul a celor 200 de euro pe care ii primea in tara. "dar m-am inselat", recunoaste trista, "si acum sunt la pamant: nu apartin niciunei lumi.

Pe teren, spune ea, a suferit mult din cauza rasismului. "Pe imigrantele din echipa ne trateaza cu fundul. Exista multa ingâmfare." Banii care ii castiga din sport nu ii ajung nici sa traiasca, trebuie sa mearga diminetile sa munceasca intr-o fabrica de faianta. De partea sa, Ioana, ii da dreptate "Cum te plangi de ceva, colegele spaniole te tintesc cu privirea si iti spun mereu : Daca nu iti place, du-te la tine in tara". Totusi ea a muncit si in Olanda si in Germania, si recunoaste ca acolo rasismul este mai mare.

Baietii au ajuns cu carnea si eu trebuie sa imi iau ramas bun. Nu mi-ar placea sa abandonez Castellon fara a cunoaste pe vanzatorul care le-a vandut o carne preparata specific romaneste si care miroase asa bine.

Exista in jur de zece macelarii si mici magazine de preparate traditionale romanesti in centrul orasului. Afaceri ca Gugulanu, pusa pe picioare de Tudor Stemkovichi, de 47 de ani, si botezat in onoarea Muntelui Gugu, un loc sfant in mitologia dacilor, populatia din Romania inaintea lui Traian.

Exilat

A fugit din România pe Dunare înotând, din motive politice in 1983. S-a stabilit in Florida, in SUA, pana in 2001 cand s-a decis sa revina in România. Dar cand s-a reintors in localitatea sa natala, aproape de Timisoara, si vazand ca aceiasi politisti care i-au deschis capul in timpul regimului comunist erau comandanti de politie, a plecat din nou, de data asta in masina. Destinatia: Castellon.

A muncit timp de cateva luni ca zidar. Dar scopul sau era altul: "Ce vroiam eu era sa deschid o afacere si sa triumfez. Sa demonstrez ca un roman poate fi mai apreciat in occident decat in propria sa tara. Este un fel de razbunare personala. Un dac se poate adapta la orice lucru."

Se pare ca este pe punctul de a reusi. Desi nu a avut nici o experienta antrioara in sectorul produselor din carne, acest om deja vinde propriile produse in toata provincia Castellon si prin Valencia.

Parece que está a punto de conseguirlo. A pesar de no haber tenido ninguna experiencia anterior en el sector cárnico, este hombre de rotundos bigotes ya está vendiendo sus productos por toda la provincia de Castellón y por Valencia.

Cei mai buni mici si cei mai buni carnati din zona, in schimb, se prepara in macelaria Muntenia. Incat proprietarii, doi frati vitregi si sotiile lor, negociaza pentru a le distribui in super market-urile din zona.

Este povestea lor una interesanta. Imi povesteste Iulia, una dintre cumnate. Familia avea o afacere identica in Targoviste. Nu mergea rau, dar intr-o zi "shpaga" - mita cu care se platesc autoritatile locale - a devenit asfixianta si criza de nesuportat.

"Din ce in ce aveam mai putina clienteala. Multi plecau" povesteste Asa ca au decis sa vanda toate proprietatile si casele, si cu cei 180.000 de euro pe care i-au obtinut si o singura valiza de fiecare, au venit in Castellon. La urma urmei, este ca si cum am venit dupa clientela care pleca. De fapt, multe din persoanele care erau clienti fideli in Targoviste, vin si ne cumpara acum aici in Castellon."

Spune Iulia care are 2.000 de clienti. Nu e ceva neobisnuit sa vezi cozi de romani la usa magazinului in unele zile. Dar tot neobisnuit ramane "sa urmaresti clientela." Ca si cum nu le-ar fi mai ramas alta optiune. Ca si cum România a venit in Spania.

«Cada vez teníamos menos clientela. Muchos se estaban marchando», cuenta. Así que decidieron vender todas sus posesiones y sus casas y, con los 180.000 euros que sacaron y una sola maleta cada uno, vinieron a Castellón. «En el fondo, es como si hubiésemos venido persiguiendo a la clientela. De hecho, muchas de las personas que compraban en nuestra tienda en Targoviste nos compran ahora aquí, en Castellón».

Dice Julia que tienen unos 2.000 clientes. No es extraño ver largas colas de rumanos en la puerta de la carnicería algunos días. Pero no deja de ser curioso. «Persiguiendo a la clientela».Como si no les quedase más remedio. Como si Rumanía se hubiese venido a España.